Uimitor...inca nu-mi vine sa cred ca a fost Pastele.Cred ca este primul an din restul vietii mele cand nu am simtit aproximativ deloc Invierea Domnului.Spun aproximativ deloc, pentru ca a existat un singur moment care m-a umplut de bucuria acestei minunate sarbatori,si anume atunci cand preotul la miez ul noptii a anuntat Invierea Domnului si ne-a chemat sa luam lumina.De obicei ma aflam in multime "luptandu-ma" sa ajung sa iau lumina din flacarea Sfanta,dar in acest an am simtit ca toate astea trebuie sa se schimbe,ce rost are sa te imbulzesti cand poti sa te duci dupa ce a trecut "uraganul" si sa-ti iei frumos lumina binecuvantata.Timp de 10 minute am privit dintr-un colt, din afara multimii, toata ingramadeala care s-a iscat atunci cand preotul a iesit din biserica tinand in maini lumanarile, a caror flacare era chiar din tara Sfanta-Ierusalim.Cu greu preotul a trecut prin multimea de credinciosi si a mers pana cand si ultimul crestin a putut sa se bucure de Inviere Mantuitorului luand lumina,apoi s-a oprit la masa din curtea bisericii de unde a propovăduit slujba de Inviere.In sfarsit,dupa ce toata lumea s-a linistit si s-a asezat frumos sa asculte slujba,am luat si eu lumina de la preot fara sa mai fiu calcata in picioare ca in alti ani , si mi-am dat seama cat ar fi de minunat ca toti oamenii sa fie civilizati macar in aceasta seara atat de sfanta,si cat de frumos ar fi ca lumea sa stea organizat si sa primeasca lumina Sfanta. Paste Fericit!-atat cat a mai ramas din el...