....

In ultimile zile ma tot framanta niste ganduri...ma intreb cum de nu putem sa ne dam seama la timp de faptul ca uneori ii ranim pe cei din jur prin gesturile,faptele si vorbele noastre? Abia cand vedem cat pierdem din cauza unor simple vorbe,unor neadevaruri spune privind in ochii persoanei la care tineam,dar pe care intr-un anumit moment vrem sa o indepartam ,ne dam seama ce usor este sa ranesti pe cineva,dar cat de greu este sa "repari" sufletul unui om.De ce sunt momente in viata cand facem totul contrar a ceea ce simtim? De ce nu putem sa spunem"Te iubesc!" si sa trecem mai departe in secunda potrivita,de ce ne gandim la tot ce a fost in trecut si nu stim sa traim prezentul si viitorul?De ce atunci cand cel care inseamna totul in viata ta iti spune :"Te iubesc,hai sa o luam de la capat..." trebuie sa-ti aduci aminte ca te-a ranit si nu-i mai dai o sansa ,sansa pe care in adancul sufletului tau stii ca o merita(oricine merita o a doua sansa).Ne este mai usor sa ii ranim pe cei din jur,crezand ca astfel noi vom avea de castigat;dar adevarul este ca ranindu-i pe ei,ne ranim pe noi insine si constientizam asta cand deja lasam o rana adanca in sufletele lor...mult prea adanca pentru a mai putea schimba ceva...